5/18/17

Roads

Chris Cornell s-a sinucis. Dupa ce afli ca unul dintre cei care a fost acolo a ales sa plece, in cel mai egoist mod cu putinta, te cuprinde si mai tare valul de revolta urmat de unul de acceptare. Avea tot si totusi...suferea. Poate nimeni nu a vazut sau nu conteaza suficient agonia unui suflet pentru altele. Nu reusesc sa cuantific acum ce inseamna 'Promise' sau 'Burden In My Hand' in viata mea. Asa ca, iti multumesc, oriunde ai fi.

Imi aduc aminte de el, de omul meu. M-am trezit dimineata si resimteam cosmarul de dupa. Dar nu ma pot intoarce. Sunt atatea idei si emotii, dar stiu ca iti trebuie demnitatea de a iesi din o relatie nociva. Nu poti fi sacul de box al nimanui. Cei slabi si fara credinta isi pun streangul de gat, se arunca la pamant si raman acolo cum spunea Iorga, iar cei neinfricati lupta cu ei si stiu sa isi demonstreze zilnic ca nu pot pierde lupta. Cu ei. Trebuie sa discerni oamenii luminosi de psihopati. Iar eu i-am ales mereu pe cei mai damaged sperand in vindecarea lor, uitand ca ea poate fi platita cu distructia mea.

Joc sah cu suferinta. Ma ameteste si ma prinde zilnic in dubii. Imi impun ca sunt bine, pe drumul care duce la desavarsire, stiu ca ma voi regasi si voi ajunge acasa. La ei.
Si iubirea... Ma tot intreb unde pleaca si de ce lasam alte entitati sa ne transforme personalitati si sentimente. Revin la Osho si mai dau un replay piesei cu Slash si Chris. Imi plac unele intoarceri in timp. And I won't promise you not a thing this time. Only to myself.