10/4/13

Portretul clovnului citadin



Nu ma voi opri din scris si din a demasca erorile care stau la panda, incercand sa corupa, transforme si denigreze orice semn de adevar. Un om slab intotdeauna va prefera sa il evite / defaimeze pe cel care l-a demascat.

E un fel de lege nescrisa a firii pe care acesti mascarici de variété, dar nu parizian, ci mai degraba de suburbie, o aplica fara nicio remuscare. Ei insa uita ca si orasul are glas, ca multe lucruri se cunosc si ca uneori cad tocmai ei in capcanele pe care le intind altora. Clovnul de salon se crede intotdeauna mai presus de orice norma, se considera cel mai colorat produs de pe un raft cu produse de unica folosinta si deci, irezistibil.

Atunci cand argumentele, justificarile, realitatea si bunul simt ii lipsesc, el...jigneste, acuza, desconsidera, arunca noroi peste propriile cuvinte diabetice, imbibate in zaharul minciunii si fuge...pentru ca nu stie sa reactioneze altfel vis-à-vis de adevar. 

Farseurul acesta apare in orice anotimp, este un obisnuit al lumii mondene, sociale si artistice, consumand evenimente de clasa doar pentru a face act de prezenta si a-si asigura, cu putin noroc, o prada sau mai multe. Toti stiu istoria unui clovn care se apropie de un prag si nu a realizat nimic notabil public, de importanta extinsa, ceva cu care oamenii sa il repereze/confunde.

"Feed me your hate...In the echoing silence I shiver each time that you say Mercy."

Sa nu il compatimiti daca simtiti ca sufera in singuratate, in obscuritate, parasit si ignorat de oamenii care pana mai ieri aveau cele mai frumoase calitati in ochii lor...aceia care in ciuda a tot ce au vazut/facut mai stiu sa recunoasca valoarea, posedand mici scantei amestecate cu vinul decentei. 

Nu stie sa ceara iertare, asa ca nu va asteptati la un asemenea gest. Adevarul este la mile distanta de el cu siguranta...si ei stiu asta, dar sunt incapabili sa multumeasca, sa fie sinceri...caci, structura lor sufleteasca nu mai permite existenta unor notiuni pozitive. Va vor face sa regretati momentul cand cu drag le-ati deschis usa sufletului si puneati pe masa tot ce aveati voi mai bun, fara ascunzisuri, teatru absurd si orgolii trecute. Nu veti stii cum a reusit sa va insele increderea, sa va faca pe voi personajul negativ din ecuatia aceasta si va veti intreba simplu, copilareste: "De ce eu? De ce acum, de ce asa?"

Raspunsul nu il veti putea afla prea curand...insa, in timp, chipul lui pictat in culori pamantii de toamna se va estompa si veti regasi o fericire profunda, nu una de moment care tine un timp scurt, pentru ca...domnul clovn era ocupat sa o ofere mai multora exultari mici si perfide.

"With all your superstitions and empty lines...I could be just like you, withdrawn but alive."