9/20/13

The Mono Jacks... Povestea merge mai departe.

Este complicat sa scrii un inceput pentru un final..si dureros. Tocmai ce am citit ca una din trupele mele favorite din Romania va fi inclusa in istoria muzicii...daca nu internationale, cel putin in cea a sufletului meu.

The Mono Jacks este un nume la care m-am intors de atat de multe ori.. Fara sa am idee de aceasta despartire, am ascultat in aceste zile pe repeat "Gandurile"...creatia perfecta. Starea mea sufleteasca s-a pliat de multe ori pe refrenele, liniile melodice scrise de Doru & Co. incat era un automatism sublim sa le dau play atunci cand incercam sa ma regasesc... Si va fi un mecanism pe care il voi activa in continuare...caci, muzica nu moare, nu are granite, varste, restrictii de orice natura... Ea doar salveaza intr-un mod inocent aparent, usor sesizabil cand dimineata te trezesti fredonand "We're all getting older/Reaching out to God"...si atunci iti impui sa faci din aceea zi cea mai frumoasa din viata ta, chiar daca melancolia te va invalui cu delicatete precum cel mai scump pansament...

Poate sunt subiectiva pentru ca am avut sansa sa cunosc acest band indeaproape si am realizat cat de modesti sunt de fapt artistii mari, adevarati...
Prima data la Ursus Evolution din Mamaia, 2011... Cand am ramas placut surprinsa de piese pe care atunci nu le stiam si le-am descoperit in cel mai placut mod cu putinta...live... Caci, live, aceasta trupa stralucea... Se simtea in fiecare riff usor agresiv de chitara, in tot...

Apoi ziua Guerrilla...pentru 7 ani de activitate... Au revenit in studio, au cantat trei piese, am povestit apoi despre Depeche Mode si am stiut ca am in fata mea oameni cu adevarat frumosi.


 

Si i-am mai revazut pe scene de festivaluri...prin cluburi...si de fiecare data le multumeam in gand pentru muzica atat de aparte. Este greu de povestit efectul pe care o trupa o are asupra constiintei tale, caci te incearca numeroase sentimente contradictorii...
Oare noi toti ca si public am stiut sa apreciem aceasta formatie la adevarata ei valoare? Oare le-am transmis cat de mult le iubim muzica sau ne-am multumit si am crezut ca vor canta pentru totdeauna...?

Nu stiu, mi-e greu acum sa privesc obiectiv, mi-e de ajuns ca inca o veste proasta m-a inconjurat...si ca deja vorbim de ultimul concert The Mono Jacks pe data de 5 octombrie...

Imi era dor sa ii ascult live, dar nu as fi vrut sa fie pentru ultima oara... Dar, nu voi fi egoista si voi respecta cu drag aceasta decizie. Caci, la urma urmei, avem marturie cateva piese si oricat de mult ne-am dori sa le spunem "Come Back..." trebuie sa tinem gandul pentru noi...si sa zambim, caci..am fost norocosi sa avem aceasta muzica alaturi de noi cinci ani de zile...si inca multi de acum inainte.

Multumesc The Mono Jacks, a fost o onoare.