8/27/13

One personal Wall to break.



Uneori e greu de scris un inceput atunci cand esti la final de drum mai tot timpul in viata... Cand viata iti este pe un peron de asteptare, cand astepti trenul gresit, dar fara sa stii asta..si atunci cand speri imposibilul si crezi cu nerozie de copil in vorbele oamenilor. 

Acum jumatate de an, eram pe un alt peron, la alta adresa, visand la mai mult pe plan profesional si atunci am vorbit cu un om special, care a ghicit parca prin ce trec si mi-a scris exact asa:

"Ideea e sa traiesti cu suferinta pana vezi de unde vine si te obisnuiesti cu ea. Vezi ce vrea sa iti invete sufletul. Ca si durerea e o lectie. Nu stiu perfect cum functioneaza asta, dar am o intensa intuitie ca asa e.  
Tu o sa zambesti mult. Pentru ca o sa te intalnesti cu Lavinia care rade."

La acel moment, mi-am spus ca are dreptate. Asadar, am invatat ca suferinta este un semn ca sufletul nu a disparut, ca incearca sa iasa din apele tulburi si sa se salveze..si da, ca ea ne invata pe cine trebuie sa pastram sau sa alungam fara graba din viata noastra. Poate tarziu am inteles ca niciodata nu ai putea distruge ceva ce ai iubit si ca e greu sa te iei la tranta cu clovnii care iti ies in cale cu promisiuni pe care nu le vor respecta niciodata.

Si inca ceva..e o dovada de caracter frumos sa nu iti vorbesti fostele cunostinte care te-au ranit de rau. Niciodata nu trebuie actionat astfel. E bine sa te ridici mai sus, sa privesti cu drag in urma, sa nu critici pana irosesti si ultima farama de magie..caci, pana la urma, daca te-ai inselat in privinta cuiva este vina ta. 

Am inteles astfel ca nu este bine sa ai asteptari, de la nimeni, nici macar o data..si ca oamenii ar spune orice pentru a-ti intra in suflet, vise, trairi si emotii.

Scriu de fiecare data cu pasiune si gandul ca azi este ultima zi din tot..si daca va fi asa, trebuie sa fiu sigura ca am facut tot ce mi-am dorit si nu am ascuns nimic de propria neputinta sau teama. Acum nu mai imi este frica de nimic si din momentul ce timpul meu s-a comprimat, inteleg ca am ramas prea mult asteptand pe un peron la o adresa gresita, lasand viata cu zambete si energie creatoare sa treaca pe langa mine.  

Maine...este un fel de "zi Z" de unde tot va incepe din nou si imi voi aduce aminte ce trebuie facut pentru a indeplini fiecare vis si a-l proteja de fiecare umbra care sta la panda. Maine voi merge cu sufletul deschis la un spectacol pe care il astept de multi ani,"The Wall" semnat de inegalabilul Roger Waters.

Imi aduc aminte exact sentimentul de la inceput de noiembrie cand am citit stirea intr-o dimineata in radio si am inceput sa tremur. Parea un vis si in secunda urmatoare am dat vestea celor doi oameni care se aflau langa mine. Parea de necrezut pentru ei..caci da, uneori atunci cand renuntam sa mai speram, uitam sa ne lasam surprinsi si sa ne aducem sufletul la gura...sa uitam efectiv sa respiram. Doar dupa ce avem mai multe confirmari, ne simtim cumva siguri ca acel lucru se va intampla si incepem sa ne bucuram asemeni unor copii care au primit cel mai frumos dar. 


O persoana draga sufletului meu mi-a spus candva ca pentru aceasta muzica se opreste la Pink Floyd. La vremea respectiva, nu am inteles cu precizie de ce spunea asta. Timpul a trecut, am ascultat albumele, am primit in dar ocazia de a face documentari despre piesele formatiei in cadrul emisiunii Eliberadio. Acele cateva luni, numaratoarea care parea fara final, tot acel cumul m-a emotionat in fiecare zi de miercuri si m-a condus spre ideea ca intr-adevar va urma cel mai maret spectacol la care am asistat pana acum in existenta mea.

"Hey you ! Don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall. "

Acum stiu ca a sparge un zid format din toate neajunsurile, pacatele, defectele acestei omeniri nu este lucru usor. Dar, stiu ca am datoria ca zidul meu personal pe care l-am construit, poate inconstient, sa il demolez fara remuscari si sa sadesc in schimb sentimente care sa imi tina de cald in timpuri nesigure si pe care sa le daruiesc cu grija celor care merita.

Cu orice risc, voi ramane un om entuziast, care se va emotiona puternic. Cred ca nu este bine sa traim cu jumatati de masura, mereu cu 50% din potentialul pe care il avem in a ne bucura sufletele sau a le conduce pe culmile cele mai de jos ale disperarii. Voi trai cu drag toata gama de sentimente de la agonie la extaz, la intensitate maxima pentru ca doar asa simt cu adevarat ca mai am o inima in mine care pulseaza puternic...deci inca mai am timp, viata si atat de multe de daruit.

Sir Roger Waters, can't wait to break my personal wall with You.