5/4/13

In vis desenat


Stiuse, mereu stiuse ca ea va fi acolo. A reusit sa-i scrie cateva cuvinte aseara, sa ii declare ca ea este acolo cu el adesea, in gand, suflet, trup si sentimente.


Iar ea, tanara si aproape inocenta, s-a bucurat..ca un copil, desi stia ca de la un zburator ca el este important si doar atat...ca si-a facut curaj sa-i spuna ce intuia de mult...ce isi spunea de multe ori inainte sa adoarma. O durea insa ideea ca el va pleca mereu...si se gandea ca va ramane doar o insula de frumos, unde dragul de el se va retrage cate o perioada, ca sa uite de tot...de turnee, esecuri, succese, probleme...

Daca ma veti intreba daca a fost fericita...cu prezenta lui spirituala, mai mult decat cu el..cred ca a fost, acolo, in viata ei, cu faptul ca el exista si crestea..chiar si in zilele cand Soarele si ploile nu mai veneau dinspre nord...dinspre el.

Vroia ca el sa ii creioneze la propriu si figurat viata...si stia ca o va face, era doar o chestiune de timp pana cand se va abandona in lumina si culoarea ei...pana il va strange in brate mai tare decat a facut-o vreodata si il va lua de mana pentru a-i arata ce gradina bogata in viata a sadit tot timpul cat el a fost plecat, absent, ingandurat, temator...

Era secreta, rezervata doar lui. A stiut mereu asta, de cand i-a intalnit ochii de copil mirati.