10/30/12

Make tomorrow come.


Seara, picaturi de ploaie, mirosul acela de ceai cu lamaie si o clipa care poate fi transformata in eternitate. 4.5°C afara si infinit mai multe in suflet, langa privirea sa pe care o poti recunoaste din alte mii.

Uneori, in goana noastra dupa fericire absoluta, uitam ca de fapt momentele care ne definesc si ne pot ajuta in viata survin in unele imprejurari interesante si daca nu le dam voie sa se instaleze confortabil langa noi, probabil nu se vor mai repeta. Uitam ca in esenta, este mult mai greu sa traim cu regretul ca nu am facut un lucru la timpul lui, ca nu am spus unele lucruri si ne rezumam a trai cu maleficul gand "ce ar fi fost daca...?"

Normele ni le impunem uneori singuri din teama, suferinte anterioare si greseli, insa este atat de bine daca am putea sa traim pur si simplu in prezent. Nu stim ce se va intampla maine, oricate planuri ne-am face, oricat am alerga dupa destinul perfect si persoana ideala.

Viata este atat de imprevizibila, din toate punctele de vedere. A te lasa dus de val este uneori mai bine decat sa te impotrivesti lui... Curentii de tip rip au o lege simpla daca esti prins in valtoarea lor: abandoneaza-te lor, mergi cu acestia oriunde acestia te-ar purta, caci daca vei incerca sa inoti contra lor, sa te lupti practic cu ceva mult mai puternic decat esti tu, ei te vor anihila si iti vor razbuna neincrederea.

Niciodata nu am fost adepta maximei "Carpe diem", insa stiu ca este mai bine sa traiesti lucrurile care ti se ofera, pentru ca intr-un fel tot ce avem este ceea ce noi singuri ne-am proiectat in gand si ne-am atras in viata.
Boala nu poate veni daca ti-ai facut temele si ai avut grija de suflet si de trup, asa si tristetea...nu se poate instala in viata unui om conectat la propria sa viata, ager, mereu zambitor si fara sa joace un rol. Mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa te dezbraci de masca si sa te arati asa cum esti tu....iar cea mai buna masca este intotdeauna adevarul, cuvintele curate, gesturile simple.

Asa cum am trait ieri o zi de toamna, imaginandu-mi ca sunt undeva la munte, ca respir aerul proaspat, ca privesc totul de sus, zambind pentru ca aveam langa mine un om drag, sarmant, de prezenta caruia trebuia sa ma bucur pentru ca nu stiu cand viata mi-l va readuce in prim plan.
Decorul mi l-am creat singura in minte, m-am transpus acolo si nu m-am mai gandit la dimensiunea teoretica a vietii. Am uitat de timp si de spatiu, in caldura ce ma inconjura... Un lucru atat de marunt in aparenta, insa eram pe punctul de a-l refuza.

Hmm, viata aceasta este stranie, oamenii sunt ciudati asa cum bine canta Jim Morrison, insa cu adevarat lucrurile mici iti pot face viata mult mai frumoasa. Nu te opune farmecului lor, iti poti alege soundtrack-ul vietii tale daca esti constient ca orice alegere iti poate schimba traiectoria si te poate calauzi mai usor in drumul tau spre stele...

"The possession of anything begins in the mind."