6/7/12

Linkin Park - Cronică de concert

'

Au trecut multi ani de intrebari si indoieli, insa toate au luat sfarsit aseara. Ii asteptam de prea mult timp, iar cand am aflat ca in sfarsit, formatia din California va veni si in Romania, am fost fericita. Retin exact momentul cand i-am ascultat pentru prima oara la TV cu “In the end”, la 11 ani. De atunci ”Hybrid Theory” si “Meteora” au fost 2 albume care mi-au marcat adolescenta si m-au facut sa indragesc si mai mult trupa, dar si genul abordat: un altfel de alternative rock.

Inainte de a va spune cum am simtit concertul Linkin Park, trebuie mentionat ca in deschidere am avut parte de trei reprezentatii sustinute de artisti cunoscuti publicului roman. Primii au fost tinerii de la PhenomenOn, care timp de 15 minunte au incercat sa ne ofere o reprezentatie de metal, iesind in evidenta totusi prin momentul de cover abordat : “ Rock You Like A Hurricane”.

Apoi...Coma. Trupa aceasta este incredibila pentru ca de fiecare data sunt mai buni, confirma asteptari si prefac visele in realitate. De la primele acorduri bine stiute si atat de indragite, formatia ne-a adus farame de rai, aici...pe Pamant. Cele patru piese au insemnat mult, chipurile componentilor fiind luminate de Soare, iar apoi dupa ce au terminat, astrul ceresc s-a ascuns dupa nori si nu s-a mai ivit. Vocea lui Cătălin Chelemen a sunat la fel de calda, frumos pusa in evidenta de aranjamentul muzical, fiind formatia care merita, in opinia mea si a multora, sa fi avut voie sa sustina o reprezentatie mai extinsa.
Zdob si Zdub insa, au avut aproape o ora la dispozitie sa incalzeasca atmosfera, alaturarea totusi cu LP fiind putin cam mult fortata. Show-ul lor a fost complet si a inclus toate "hit-urile" bine cunoscute.

La 8:20, i-am vazut pe cei de la LP in spatele scenei, momentul starnind rumoare printre fani. Cu piesa“Faint” a fost deschis concertul, iar vremea a fost sfidata, in ciuda prognozei mai putin optimiste. Cu un look de oameni normali, modesti, imbracati lejer, acestia au demonstrat ca nu ai nevoie de glow pentru a impresiona, ci doar de caldura, afectiune, un zambet catre cei prezenti, pentru ca asa vor fi retinuti pentru eternitate.
Am vazut o trupa formata din artisti maturi, sinceri, implicati emotional in actul artistic, care ne-au activat la cote maxime pulsul, iar bataile inimii au fost in ritm cu playlist-ul.
Multe momente mi-au ramas imprimate in suflet, unul din preferate fiind cel de la “A place for my head”, cand acele cuvinte: “You try to take the best of me/ Go away !” au semanat cu o incantatie pe care o strigi asupra demonilor si nereusitelor din viata ta. (efect de catharsis reusit) Vocea lui Chester a fost un deliciu pe deplin, fiind interesant alternanta intre partile lente si urletele sale specifice.

Mi-au lipsit multe piese, asteptam melodia mea favorita “Little things give you away”, dar chiar si in lipsa ei, am fost delectata cu acele creatii care mi-au bucurat sufletul: “ With you”, “Somewhere I belong”,”Breaking the habit”, “Shadow of the day”, “One step closer”, “Waiting for the end”, “Numb”, “What I’ve Done”, “Bleed it out”, ultima avand si o parte din “Sabotage” - repertoriul Beastie Boys.

Dupa o mica defectiune tehnica cu orga lui Mike, show-ul a continuat cu doua piese de pe al cincilea album de studio al trupei –“ Burn It Down” si “Lies Greed Misey”, iar un moment genial a fost cel de la “Leave out all the rest”, unde doar Chester Bennington si Mike Shinoda au ramas pe scena, chimia dintre ei fiind la cote inalte. “The Catalyst” cu ale sale versuri “Lift me up, let me go”, a pus publicul in fata unui moment de geniu pur, in care sufletele noastre erau deja in alta dimensiune.

Mike a tinut sa multumeasca fanilor pentru rabdarea cu care au fost asteptati, steagul Romaniei fiind strategic amplasat in vazul tuturor, cuvintele sale fiind apreciate de cei prezenti: “Thank you for being just amazing, just awesome.” Acesta a tinut sa fie cat mai aproape de fani si le-a pasat acestora microfonul, obiecte personale si muzicale fiind aruncate apoi catre cei norocosi.
Am fost surprinsa de oamenii veniti la concert, de toate varstele: de la 9 la 50 de ani, semn ca muzica LP marcheaza generatii intregi.
Doar 1 h si 40 de minute a durat magia si visul frumos. Probabil ca noi, ca spectatori, trebuie sa mai lucram la comportament si la felul in care primim un band de un asemenea calibru. Momentul de encore a lipsit, sper surprinderea multora, confirmandu-se ca lucrurile frumoase trebuie traite intens, pentru ca nu pot dura la nesfarsit.

Important este ca incepem sa existam ca tara pe harta concertelor mari si ca Linkin Park au venit pentru a ne aduce aminte de trecutul nostru, de visele noastre ce merita sa fie transpuse in realitate.
In the end, really matters... 


Photo: Radu Restivan