3/18/12

Partizan Live - Cel mai frumos cadou


Seara trecuta a fost in mod categoric cea mai frumoasa din viata mea. Realizez ca orice cuvant as folosi, ar rapi putin din farmecul trait aseara, dar merita sa scriu despre formatia Partizan si concertul sustinut de acestia aseara in club Control.

La o reprezentatie artistica semnata Partizan, trebuie sa lasi orice gand trist la intrare si sa mergi convins ca vei asista la un moment live de exceptie, unul care trebuie trait si inteles la valoarea sa maxima. Stiam ca va fi perfect, desi multi nu cred in perfectiunea umana...Eu insa am recunoscut-o din nou ieri, pe chipurile lor...

Formula actuala este cea mai potrivita si este de remarcat ca fiecare membru reuseste sa isi puna in mod categoric amprenta personala pe fiecare piesa in parte. Aseara, a fost primul concert din acest an sustinut in Bucuresti cu Adrian Pleşca - Artan (voce) , Răzvan Moldovan – (chitara), Ionuţ Croitoru – (tobe) si Florin Barbu – (bass). Rezultatul a fost cel asteptat, sau poate mai mult decat atat... Felul acestora de a juca şah pe scena este pe cat de inventiv pe atat de neasteptat.

Playlist-ul a fost foarte bine ales si structurat, piesa aleasa pentru momentul de inceput si cel de incheiere fiind single-ul actual "Drumul spre lumina".

"Becule", "N-avem probleme cu formatia", "Banii", "Deplasarea obiectelor", "Mii de scuze", "Sah", "Lumea tacerii", "Note de calatorie" si momentul de bis prin "Manualul", "Android Leontin" au fost cateva dintre melodiile care au incantat audienta timp de aproape doua ore.

Combinatia dintre genul rock industrial, progresiv, alaturi de elemente din folclor si indie, este una castigatoare. Schimbarile furtunoase de ritm, momentele de improvizatie, tensiunea care se acumuleaza si izbucneste la un moment dat, felul in care publicul canta la unison cu band-ul...toate aceste elemente alcatuiesc un tablou sumar a ceea ce inseamna de fapt o reprezentatie live autentica.

Am observat cu surprindere la acest concert distorsionari fenomenale, o gama de tempouri magice, aceea sclipire de geniu din fiecare melodie, alaturi de un aer hipnotic emanat si o melodicitate care iti ramane impregnata mult timp in suflet.

Timpul s-a comprimat si nu a mai avut relevanta. Am fost placut impresionata de tot jocul de lumini si umbre, de energia molipsitoare emanata de cei 4, de acordurile orientale si zambetul pe care fiecare spectator il avea imprimat pe chip...
”Orchestra” Partizan este formata in mod definitoriu din oameni ce au calitati de One Man Show, facand din fiecare aparitie publica una de neuitat, trupa demonstrand cu adevarat ca muzica este un liant afectiv intre oameni.
Dupa mult timp, am trait cu adevarat la un concert. De la reprezentatia Urma din septembrie pana acum nu am mai experimentat o gama atat de larga de emotii... Mi-as fi dorit sa filmez cumva si sa suprind intreaga magie, dar stiu ca evenimentele de acest gen sunt unice, irepetabile si se pastreaza inevitabil intr-un singur loc...in suflet.

Nu am cuvinte sa-i multumesc lui Florin Barbu, un maestru al bass-ului si un om cu suflet tare bun, ca la jumatatea concertului a amintit de ziua mea si s-a cantat "La multi ani", alaturi de public.. Dupa ani in care nu mi-am mai serbat ziua, acest moment va ramane pentru totdeauna in constiinta mea si voi aminti mereu oamenilor de momentul cand, la 22 de ani, am sarbatorit cu una dintre cele mai talentate si dragi trupe din Romania.

Ii multumesc Oanei ca m-a insotit si lui Andrei Dăscălescu ca mi-a fost putin timp aproape, oferindu-mi o anume forta de a merge inainte si ceva mai multa incredere in viitor. Oamenii care conteaza cu adevarat, sper ca vor fi mereu acolo... Mi-as dori mult sa ii regasesc mereu, cumva, in preajma mea si sa ma sustina de la distanta prin ganduri...simple, dar de efect.
Fara sa ii cauti, ei iti vor ramane aproape, indiferent de momentele cand in drum se vor isca Albele Furtuni...