2/5/11

After him

Ajunsese in Cadiz, dupa ce strabatuse zile in sir orasele cu iesire la Marea Mediterana. Se oprise in acest oras, vazandu-l ca pe un punct terminal, ca pe o ultima sansa. Vizitase pentru prima data Barcelona, se simtea inspirata dintotdeauna de Gaudí, insa bucuria nu era intreaga, pentru ca vazuse orasul singura...
Despre Cadiz stia doar ca era unul dintre cele mai vechi orase din lume si acest lucru o fascina, sperand ca il va gasi...acolo, in atat de multi oameni. Visa cu ochii deschisi ca il va regasi si ca ii va spune tot, dar isi pierdea speranta cu fiecare zi ce trecea.
Periplul sau dura prin Spania deja de doua luni si mai avea doar cateva zile si trebuia sa se intoarca, dar nu stia exact unde si ce va face dupa ce se va incheia totul. Se gandea doar daca el o va gasi si isi va aminti de...ea, de visele copilaresti...


Se plimba neincetat in cautarea lui si intr-o zi, din multimea galagioasa, il zari. Parea o iluzie, un abur care vroia sa o pacaleasca, sa o atraga aproape ca apoi sa dispara la fel de repede cum aparuse. Cu ultimele puteri, se apropiase si il vazuse.. Real, in fata ei, cu privirea fixa si zambetul caracteristic, fara masca. Se intreba cum de il vazuse de atat de putine ori si de fiecare data era El, real, fara sa joace teatru, dar isi aminti ca asta s-a intamplat doar pentru ca avusese noroc din ziua cand el isi lasase usa sufletului deschisa...

Au iesit pe strada, isi zambeau, se tineau de mana si nu isi vorbeau. Doar zambeau si cautau locul lor...un loc cu Soare, plin de aroma piersicilor infloriti, aroma ce o cautasera de atatia ani...Isi aminteau de zilele pline cu muzica, serile in care adormeau cu gandul unul la celalalt, in ciuda vesnicei distante dintre ei...si acum, erau unul langa altul, dupa ani in care traisera separat, in lumi diferite si totusi, atat de asemanatoare...

In aceea seara, Pink Martini cantau in oras si cu zambetul larg in suflet si pe chipuri, au mers si au facut parte la intreg concertul de magie ce li se desfasura in fata... Visau, cu siguranta, nimic nu era real, dar oare ideea de vis nu trebuie mentinuta, chiar daca va fi spulberata la un moment dat ?
Oare visele nu sunt aripi ce ne intregesc, aripi ce ne lipsesc?... Atunci cand visam, ele apar si cand avem pe cineva aproape, putem zbura si cuceri lumea...doar pentru ca El este acolo, pe moment si clipa aceea este cea mai frumoasa pe care o traim, doar din acest motiv...
Dansau, se priveau in ochi, fara sa le pese de trecut, doar traind in prezent, cu tot sufletul... Isi spuneau ca vor trebui sa viziteze Cuba, Brazilia si toate tarile in care au ajuns doar cu gandul si doar prin intermediul muzicii.

Coasta Andaluziei si ei doi...ce mai conta, daca maine totul avea sa se naruie... erau impreuna in acel moment si erau fericiti.