2/1/11

Love

Motto : "In viata nu ai decat o unica mare dragoste; toate cele care o preceda sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmeaza sunt amoruri de recuperare..." Frédéric Beigbeder

Am crezut ca iubesc de atatea ori... Vroiam sa cred ca am sentimente pozitive si ca iubesc fara a cere ceva in schimb. Vroiam sa sper ca lumea creionata de ei imi era de ajuns si ca voi reusi sa ma multumesc cu lucruri marunte, vise imediate si priviri mecanice. M-au multumit o perioada scurta si mereu in momentul cheie am ales sa ma retrag, sa-mi croiesc singura drumul, desi e mai greu sa pornesti singur in necunoscut.
De mic copil am sperat intr-o iubire ideala, pentru toata viata, dar o cautam in fiecare om ce se apropia de mine, desigur fara succes si o faceam astfel incat acei oameni sa nu stie...
Am fost amagita de gesturi sau cuvinte false, ce atat de frumos ma invaluiau incat le credeam, dorindu-mi sa tina la nesfarsit, desi nu erau decat simple minciuni. Imi placea sa fiu amagita, ma consolam cu gandul ca si asa este bine, decat nimic. Extrema cealalta din mine ma chinuia si ma punea mereu sa renunt la jocuri infantile si sa privesc mai sus. Si da...cand ei nu se asteptau si credeau ca au pus stapanire pe mintea si sufletul meu, alegeam sa inchei tot sau doar sa las loc de un simplu salut in caz ca ne-am intalni vreodata accidental.
Paraseam povestea, traind intr-o "angoasa a parasirii" si incercand sa simt satisfactia de a lasa in urma. Nu reuseam mereu, dar aveam siguranta ca este mai bine astfel.

Nu iubeam si nu am fost iubita, decat dorita in preajma, ca pe un trofeu pe care nu-l poti obtine usor. Simteam si ma intrista acest lucru, dar ii lasam sa creada ca au reusit si atunci cand credeau ca detin controlul, plecam, negam, refuzam, nu raspundeam, inchideam capitolul fara drept de replica.

Totul pana intr-o zi, cand mi-am lasat sufletul liber si el s-a indragostit. Nu m-a intrebat daca e bine sau rau, desi eu i-am interzis sa faca asta. N-a vrut sa inteleaga si a ales sa simta cu adevarat, sa zboare, deci sa fie liber, dupa atatia ani in care il obligasem sa nu simta si sa nu ma lase sa arat vreo urma de sentiment.
Dragostea era aproape de mine si mi-a adus lumina intr-un suflet ce se plictisise de atatea umbre, regrete, nostalgii... Am vrut sa-l cert, dar n-am putut. El doar a facut ceea ce eu imi doream, dar nu vroiam sa recunosc. Stiu ca nu va dura cat mi-as dori, important este simpla sa existenta.

Atunci cand il gasesti pe omul sufletului tau, te intrebi cum de ai putut trai atata timp fara el. Nu te mai intreba, nu te teme de sfarsit, traieste intens orice clipa in preajma lui, ofera-i tot ce ai mai bun, fara rezerve, fara frica si incearca sa faci totul ca sa-l mai ai alaturi macar inca o viata...