1/15/11

Feeling good.

Imi era dor si vroiam sa stiu ce mai face. Am sunat-o si am invitat-o la un ceai. A acceptat incantata si astfel, dupa doua saptamani, am revazut-o.
Nu mi-a venit sa cred. Parca era un alt om, numai un zambet cu o stralucire si o lumina aparte. Fara sa o intreb, a inceput sa-mi povesteasca cum a trait si ce sentimente au incercat-o in ultimele zile.
"- Ma simt de parca am renascut o data cu noul an. Stiu ca totul este posibil si am inceput sa-mi depasesc limitele pe care le credeam de neatins. Am resurse si da, sunt inepuizabile. Ma simt in siguranta, ocrotita si admirata, cum nu am mai simtit demult. Este o perioada interesanta in care imi descopar fortele nebanuite si in care oamenii din jur ma sustin fara oprelisti. Minunat este ca nu mai traiesc in trecut si am inteles, in sfarsit, ca cine nu este langa mine, nu ma merita.

Este o lectie dificila, pentru ca de multe ori mi-am dorit aproape oameni imposibil de atins si greu de vazut, iar asta nu era o problema data de conjunctura sau timp. Pur si simplu, atat a fost si a atat a trebuit sa se intample, deci de ce sa regret ? Iubesc momentul de azi, iar viitorul ma va prinde zambind, stiind ca orice ar fi si oricine ar incerca sa ma doboare nu mai lupt singura si nu, nu mai traiesc singura pe lume.
Stii cum este sa traiesti fara regrete? Obisnuiam sa le am si sa ma gandesc cum ar fi fost daca..., insa pana si regretele se estompeaza in timp pana la disparitie. Am langa mine tot ce mi-am dorit dintotdeauna, deci chiar nu mai am motive sa-mi deplang existenta. Am invatat sa iubesc tot ce ma inconjoara, iar acest lucru este natural, firesc si cu toate astea, primesc atat de multe sentimente pozitive inapoi, incat ma intreb daca le merit. Am pentru ce sa traiesc, am obiective clare si am aproape oameni de o calitate indiscutabila, care sunt langa mine. Si totusi..."

Am intrerupt-o pentru ca stiam ce avea sa spuna si am rugat-o sa faca exact ce spune, sa abandoneze trecutul si sa traiasca satisfactia de a lasa in urma totul. Zambea si ochii ii straluceau, spunand ca ii amintesc de versurile unei piese preferate "Overcome" de la Creed.
"- Da, o sa imi iau la revedere de la tot ce m-a ranit, de la tot ce n-am avut, de la priviri apuse, zambete frante si cuvinte nerostite. Nu am de gand sa mai cad vreodata, sa dau inapoi sau sa renunt. Voi continua lupta cu viata pentru ca am atatea de facut, vazut, iubit, incat si viata aceasta mi se pare prea scurta. Dar, atat timp cat va fi si atat cat voi trai, voi iubi simplul fapt ca sunt in viata si voi inceta cu lamentarile. Acestea sunt doar pentru cei slabi, iar eu, draga mea, nu am fost si nu voi fi un om slab. Iubesc si voi iubi intotdeauna, restul e istorie!"

Buna ei dispozitie era atat de molipsitoare, incat ajunsa acasa, mi-am propus sa am la randul meu ce isi doreste si anume: "succese ireparabile". Daca toti le-am avea, am fi atat de fericiti...