10/7/10

Arta...



Aseara, la Sinteza zilei, l-am vazut pe Marius Manole cu lacrimi in ochi. Si nu erau lacrimile unui actor extraordinar, ci ale omului Marius Manole. Lacrimi acestea au venit pe fondul rusinii si insultei la care artistii romani sunt supusi. Imaginea sa mi-a ramas intiparita in minte si suflet, plus ca am inteles inca o data de ce arta este dispretuita in Romania...pentru ca artistii nu pot fi supusi, anihilati.
Chiar daca sistemul ar vrea ca acestia sa nu mai existe, ei tin capul sus si isi fac in continuare treaba. Dar, nimeni nu stie cata munca este in spatele fiecarui spectacol, cat consum nervos, cate renuntari doar pentru 2 ore in care spectatorul sa uite de problemele de acasa. Nimeni nu stie ca si actorul este om, cu greutatile sale si ca atunci cand intra pe scena, trebuie sa uite de ele...sa uite ca poate a doua zi nu va avea ce sa manance, ca nu va putea sa-si plateasca datoriile etc...

Nimeni din aceasta clasa politica si in general, oamenii care nu au avut legatura cu mediul artistic, in general, nu poate stii ca artistii, indiferent ca sunt coregrafi, balerinti, actori, scenaristi, costumieri sunt condamnati in aceasta tara la moarte. Stiu exact ca asta este, stiu pentru am crescut printre ei, am invatat de la ei, am fost aproape de ei, i-am cunoscut dincolo de machiajul si costumele de scena...i-am cunoscut ca oameni.
Stiu ca se tinde spre inchiderea teatrelor, operelor si institutiilor de cultura in general. Oamenii de rand, in marea lor majoritate, nu inteleg ca artistii au un anume har, ca ei sunt speciali si merita un respect si o consideratie mai mare decat cei care nu-si desfasoara viata intre coordonate artistice.

Din pacate, pentru multi oameni, lupta pentru supravietuire a inceput. Si cel mai trist, este ca printre acesti oameni, sunt si artistii.